proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Tr?ise ?ase ani într-un tomberon de de?euri farmaceutice c?zut dintr-un camion ?i nu se plânsese niciodat?, se ar?ta mul?umit. Îl înghesuise într-un intrând al unei cl?diri de birouri abandonate, ferit de ploi ?i vânt, îl tapetase cu poliuretan g?sit prin d?râm?turile mahalalelor ?i îl învelise cu folii de plastic ?i pungi de tot felul. În cartier era cunoscut drept "Cititorul" pentru c? nu era v?zut f?când altceva în afar? de citit. St?tea cât era ziua de lung? aninat în tomberon, cu picioarele scheletice ?i strâmbe balansându-se straniu peste marginea de plastic ?i citea. Nu cer?ea, nu ie?ea s? caute mâncare, nu intra în tomberon s? se întind? un pic, doar citea. Îl prindea deseori ploaia citind ?i, cufundat în lectur?, era udat bini?or ?i r?cea; bolea câte trei zile ?i se f?cea bine de la sine. Uneori citea pe un soare dogoritor ?i a doua zi ap?rea ars r?u de tot dar citea mai departe. Când ?i când câte un copil îi mai arunca grisine iar locatarii blocurilor din zon? îi mai l?sau de-ale gurii în pungi de la supermarket. Nu a fost v?zut niciodat? c? ar fi luat ceva din ele. Nimeni nu l-a v?zut mâncând a?a cum tot nimeni nu l-a auzit vorbind. P?rea c? se hr?nea cu c?r?i ?i de vorbit vorbea cu personajele din ele, pentru c? citea numai romane, asta era clar dup? coper?i. În al ?aptelea an s-a mutat într-o gheret? uitat? de o fabric? ce tocmai d?duse faliment. Asta s-a întâmplat peste noapte. Ca de obicei, nimeni nu v?zuse nimic: nici când se mutase, nici unde îi disp?ruse tomberonul ?i, mai ales, unde-i era biblioteca de la care lua c?r?i la infinit. A continuat s? citeasc? ?i în gheret?, scos pe jum?tate cum îi era obi?nuin?a. Al?i ani au trecut peste "Cititor" ?i nimic din ce-i r?u nu l-a atins. Parc? nici nu îmb?trânea. Îl udau ploi, îl ningeau ierni grele, înghe?a între pere?ii lui de plastic ?i el citea mai departe. Cine era, de unde venise ?i de ce tr?ia fericit ?i s?n?tos, f?r? vârst? în lumea lui de c?r?i, nu ?tia nimeni. La cap?tul a înc? dou?zeci ?i trei de ani ajunsese faimos. Îl fotografiau fotoreporteri, televiziuni îl filmau iar ziari?ti b?g?cio?i încercau s?-i smulg?, f?r? succes, m?car o fraz?. Într-o dup?-amiaz?, militari ai unui nou regim politic l-au luat pe sus ?i l-au dus în laboratoare secrete s?-l cerceteze. Era suspectat de nemurire. Dup? unsprezece zile l-au adus înapoi. R?m?sese la capitolul al patrulea din "Papillon" ?i s-a a?ezat ner?bd?tor de-a curmezi?ul gheretei s?-?i reia lectura. În acea sear?, televiziunea guvernamental? a anun?at c? se instituie cititul de romane ca obligativitate primordial? a cet??enilor, abonamentele la biblioteci vor fi b?gate pe gât poporului din clasele primare iar lun? de lun? patrule de critici literari ?i profesori de literatur? înarma?i pân? în din?i vor umbla din cas? în cas?, pe tot cuprinsul patriei, s? constate ce se cite?te, cum ?i cât. "Cititorul" ar?tase drumul tinere?ii ve?nice departe de confort, de îmbuibare ?i de vicii.